În cazul uleiurilor medicinale, pentru extracția principiilor active din plante se folosesc uleiuri grase de bună calitate, ca de exemplu uleiul de măsline, floarea soarelui, soia, germeni de porumb, migdale, semințe de struguri, ș.a. Macerarea îndelungata la rece, timp de 4-6 săptămâni, sau macerarea accelerată la cald, sunt metodele de obținere frecvent folosite pentru prepararea uleiurilor medicinale. În cazul macerării la cald, materialul vegetal se umectează cu o cantitate mică de alcool etilic, care permite difuzarea substanțelor active din plante, după care se adaugă cantitatea necesară de ulei gras și se ține amestecul într-o patentulă pe baie de apa în fierbere, timp de 2-3 ore. După care uleiul medicinal se decantează și se filtrează la cald prin tifon. Astfel, se pot obține o serie de uleiuri medicinale valoroase, cu utilizare internă sau externă, ca de exmplu: uleiul de sunătoare (Oleum Hyperici), uleiul de mușețel (Oleum Chamomillae), uleiul de gălbenele (Oleum Calendulae),ș.a. Aceste uleiuri medicinale se pot folosi extern, la tratamentul unor răni, arsuri minore, dar și în cosmetică, datorită efectului cicatrizant și regenerant asupra pielii și fanerelor. Un mare dezavantaj al uleiurilor medicinale preparate prin metoda accelerată la cald, este conservabilitatea lor redusă, ca urmare a procesului de râncezire.
Comentarii
Trimiteți un comentariu