https://librariascriitorilor.ro/books/details/495/aromaterapia-metoda-naturala-eficienta-pentru-prevenirea-si-tratarea-unor-boli/3
Busuiocul este o plantă erbacee cu periodă de vegetație
scurtă (circa 100 de zile), cu tulpină de 30-60 cm înălțime, cu frunze dispuse
opus, pețiolate, cu limbul ovat, ascuțit la vârf, cu flori mici albe sau roz,
așezate în inflorescențe spiciforme.
Conținutul în principii active al frunzelor de
busuioc, se compune din: ulei volatil, tanin, saponine, substanțe amare, ș.a.
În unele specii de busuioc, în compoziția uleiului volatil, predomină
eugenolul, în altele citralul (busuiocul lămîios), respectiv camforul
(busuiocul albastru african). Uleiul volatil de busuioc (Basilici aetheroleum),
se obține prin distilarea cu vapori de apă a părților aeriene ale plantei,
recoltată la înflorire.
Datorită principiilor active pe care le conține,
busuiocul este folosit la combaterea
balonării, flatulenței și a diverselor afecțiuni gastrointestinale. Are efecte
benefice în combaterea tusei și la tratarea unor afecțiuni ale căilor
respiratorii superioare și ale cavității bucale.Uleiul volatil, obținut prin
distilarea cu vapori de apă a plantei, se folosește de milenii în parfumerie și
cosmetologie, având un efect tonifiant asupra pielii. Uleiul volatil de
busuioc, are acțiune antidepresivă, antispastică, carminativă, digestivă,
expectorantă, galactogogă, profilactică în boli infecțioase și tonic stomahic.
Uleiul volatil de busuioc, se poate asocia în aromaterapie, cu alte uleiuri
esențiale, ca cel de: geraniu, lavandă, bergamot, ș.a.
Comentarii
Trimiteți un comentariu