duminică, 30 noiembrie 2014

Efectul asupra psihicului al aromaterapiei.



Nu trebuie să neglijăm nici efectul psihostimulant al unor uleiuri volatile, care crează o stare de bună dispoziţie, un efect uşor antidepresiv, anxiolitic, fiind un mijloc eficient în lupta noastră continuă împotriva stresului cotidian.

Aromaterapia in boli ale cailor respiratorii.



Uleiurile volatile de pin (Aetheroleum Pini), mărar dulce (Aetheroleum Foeniculi), anis (Aetherololeum Anisi), eucalipt ( Aetheroleum Eucalypti), ş.a., sunt utilizate cu bune rezultate într-o serie de afecţiuni ale căilor respiratorii ( răceli, viroze, faringite, laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse etiologii, ş.a.), sub formă de inhalaţii sau comprese.

Aromaterapia afectiunilor gastrice.



Într-o serie de afecţiuni ale tubului digestiv, putem folosi unele uleiuri volatile, ca de exemplu: în halitoză (mirosul neplăcut al gurii), vom folosi un preparat cu conţinut de ulei volatil de mentă (Aetheroleum Menthae); în digestie lentă se utilizează uleiul volatil de mentă şi chimen (Aetheroleum Carvi) iar în insuficienţa biliara, uleiul volatil de mentă, chimen, mărar dulce, salvie.


Uleiurile volatile si cresterea rezistentei la antibiotice.



În ceea ce priveşte efectul antiseptic al unor uleiurilor volatile ( cimbru, jaleş, oregan, arbore de ceai, cuişoare, scorţişoara, rozmarin, busuioc, ş.a., ea este deosebit de importantă în momentul de faţă, când se observă creşterea rezistenţei faţă de antibiotice, antimicotice şi antivirale de sinteză.  
Unele uleiuri volatile, cum este de exemplu cel de cimbru (Aetheroleum Thymi), au un efect semnificativ împotriva paraziţilor intestinali, atât de frecvenţi la copii cât şi la adulţi. Tot aici trebuie să remarcăm rolul plantelor condimentare, bogate în uleiuri volatile ( cimbru, pătrunjel, leuştean, ţelină, usturoi, ceapă, busuioc, coriandru, oregan, rozmarin, mărar, foenicul, mentă, salvie, ş.a.), care au un efect favorabil în păstrarea echilibrului bacterian al sistemului gastro-intestinal. Acest aspect este reliefat de importanţa pentru sănătate al gastronomiei mediteranienee, care foloseşte o mare varietate de condimente la prepararea alimentelor.

Ce efecte terapeutice au uleiurile volatile?



Uleiurile volatile au diverse aplicaţii în terapeutică şi în cosmetică, ceea ce le face să fie extrem de căutate încă din anichitate. Paracelsus, marele medic şi alchimist al Evului Mediu, le-a denumit “quinta essentia” şi le-a folosit deseori în tratamentele sale.
Uleiurile volatile îşi exercită efectul local, prin aplicarea lor pe piele ( de ex. uleiul de pin are un efect antireumatic), dar şi sistemic, prin absobţia lor în organism.
Uleiurile volatile au efecte terapeutice foarte  variate, cum ar fi: antiseptic ( antibacterian, antimicotic, antivirotic), emolient, antiemetic, antireumatic, antiparazitar, descongestionant asupra mucoasei nazale, ş.a.

Ce este aromaterapia?



Aromaterapia, sau utilizarea în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni, a uleiurilor volatile, obţinute din plante aromatice. Şcoala franceză face o diferenţiere între fitoterapie şi aromaterapie, ceea ce se justifică prin abundenţa de uleiuri volatile din zona mediteraneeană. Uleiurile volatile se obţin din plante aromatice, ca:lavanda (Lavandula officinalis), menta (Mentha piperita), cimbru (Thymus vulgaris), oregan ( Oreganum vulgare), pin ( Pinum sylvestris), brad (Abies alba), marar (Anethum graveolens), busuioc (Ocimum basilicum), trandafir (Rosa damascena),lămâie (Citrus limon), portocal (Citrus aurantiorum), santal (Santalum sp.), arbore de ceai ( Melaleuca alternifolia), ş.a.