miercuri, 28 noiembrie 2012

Cum se folosesc uleiurile volatile?

Uleiurile volatile se folosesc rareori singure (exceptia fiind uleiul de lavanda , care se foloseste nediluat in arsuri) , cel mai adesea diluate in uleiuri grase( ulei de masline, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, ulei de piersici, s.a), sau incluse in baze de unguent sau creme.
Uleiurile volatile de trandafir (Aetheroleum Rosae), lavanda (Aetheroleum Lavandulae), santal( Aetheroleum Santali), geraniu (Aetheroleum Gerani), nerol (Aetheroleum Neroli), s.a.,  respectiv plantele aromatice din care se obtin, sunt folosite de milenii in cosmetologia diverselor popoare.

In ce afectiuni sunt de folos uleiurile volatile?

Intr-o serie de afectiuni ale tubului digestiv, putem folosi unele uleiuri volatile, ca de exemplu: in halitoza(mirosul neplacut al gurii), cand vom folosi un preparat cu continut de ulei volatil de menta(Aetheroleum Menthae); in digestie lenta se utilizeaza uleiul volatil de menta si chimen(Aetheroleum Carvi) iar in insuficienta biliara, uleiul volatil de menta, chimen, marar dulce, salvie.
Nu trebuie sa neglijam nici efectul psihostimulant al unor uleiuri volatile, care creaza o stare de buna dispozitie, un efect usor antidepresiv, anxiolitic, fiind un mijloc eficient in lupta noastra continua impotriva stres-ului cotidian.
Uleiurile volatile de pin (Aetheroleum Pini), marar dulce (Aetheroleum Foeniculi), anis (Aetherololeum Anisi), eucalipt ( Aetheroleum Eucalypti), s.a., sunt utilizate cu bune rezultate intr-o serie de afectiuni ale cailor respiratorii( raceli, viroze, faringite, laringite, traheite, bronsite, tuse de diverse etiologii,s.a.), sub forma de inhalatii sau comprese.

Despre efectul antiseptic si antiparazitar al uleiurilor volatile.

In ceea ce priveste efectul antiseptic al unor uleiurilor volatile de: cimbru, jales, oregan, arbore de ceai, cuisoare, scortisoara, rozmarin, busuioc, s.a.,  ea este deosebit de importanta in momentul de fata, cand se observa cresterea rezistentei fata de antibiotice, antimicotice si antivirale de sinteza .
Unele uleiuri volatile, printre care se remarca cel de cimbru(Aetheroleum Thymi), au un efect semnificativ impotriva parazitilor intestinali, atat de frecventi atat la copii cat si la adulti. Tot aici trebuie sa remarcam rolul plantelor condimentare, bogate in uleiuri volatile ( cimbru, patrunjel, leustean, telina, usturoi, ceapa, busuioc, coriandru, oregan, rozmarin, marar, foenicul, menta, salvie, s.a.), care au un efect favorabil in pastrarea echilibrului bacterian al sistemului gastro-intestinal. Acest aspect este reliefat de importanta pentru sanatate al gastronomiei din tarile din jurul Marii Mediteranee, care folosesc o mare varietate de condimente la prepararea alimentelor.

Care sunt cele mai importante efecte terapeutice ale uleiurilor volatile?

Uleiurile volatile au diverse aplicatii in terapeutica si in cosmetica, ceea ce le face sa fie extrem de cautate inca din anichitate. Paracelsus, marele medic si alchimist al Evului Mediu, le-a denumit “Quinta Essentia” si le-a folosit deseori in tratamentele sale.
Uleiurile volatile isi exercita efectul local, prin aplicarea lor pe piele ( de ex. uleiul de pin are un efect antireumatic), dar si sistemic, prin absobtia lor in organism.
Uleiurile volatile au efecte terapeutice foarte  variate, cum ar fi: antiseptic( antibacterian, antimicotic, antivirotic), emolient, antiemetic, antireumatic, antiparazitar, descongestionant asupra mucoaselor nazale, s.a.

Cum se obtin uleiurile volatile?

Aceste uleiuri volatile se obtin din plante aromatice prin diverse metode fizico-chimice, printre care amintim: presarea( uleiul volatil din pericarp de lamai si portocal), distilarea cu vapori de apa, extractia cu solventi organici, extractia cu bioxid de carbon lichid,s.a.

Aromaterapia, ca mijloc de preventie.

Aromaterapia inseamna utilizarea in prevenirea si tratamentul unor afectiuni, a uleiurilor volatile, obtinute din plante aromatice. Scoala franceza face o diferentiere intre fitoterapie si aromaterapie, ceea ce se justifica prin abundenta de uleiuri volatile din zona mediteraneeana. Uleiurile volatile se obtin din plante aromatice, ca: menta (Mentha piperita), cimbrul                 (Thymus vulgaris), oregan ( Oreganum vulgare), pin ( Pinum sylvestris), brad (Abies alba), marar (Anethum graveolens), busuioc (Ocimum basilicum), trandafir (Rosa damascena),lamiie (Citrus limon), portocal (Citrus sinensis), santal (Santalum sp.), ylang-ylang, ulei de arbore de ceai( Melaleuca alternifolia), s.a..

luni, 26 noiembrie 2012

Ceara de albine

Ceara de albine a fost folosita timp de secole pentru prepararea unor produse cosmetice si isi gaseste si in mileniul III aplicabilitatea in acest sector.
Produsele apicole se pot asocia cu succes intre ele( de ex. mierea cu propolis si laptisor de matca) iar apiterapia se poate potenta si prin asociere cu alte metode complementare, cum ar fi: fitoterapia, aromaterapia, dietoterapia, s.a.

Apilarnilul sau Viagra romaneasca

Apilarnilul, este un produs apicol dezvoltat in Romania si care contine triturat din larve de trantor. Acesta a fost folosit cu succes deosebit, ca: imunostimulent, tonic, regenerator in stari de convalescenta, astenie ,impotenta , antistres si antiageing.

Veninul de albine

Veninul de albine, este un produs biologic, specific albinelor, folosit de ele ca mijloc de aparare. Veninul obtinut de la albine, contine: peptide si proteine specifice (melitina), enzime ( hialuronidaza), histamina, s.a. Acesta din urma poate produce la unele persoane reactii alergice, ceea ce ne obliga la precautie in administrarea acestui produs, care a fost folosit mai ales la obtinerea unor remedii antireumatice.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca, este utilizat de albine pentru hranbirea matcii si a larvelor, pana la varsta de 3 zile. Ea contine: proteine, aminoacizi liberi, enzime, vitamine (A, C, E, B complex), hormoni, substante minerala, s.a. Acest produs al stupului, se utilizeaza ca supliment nutritiv, cu efect: imunostimulent, hepatoprotector, antiastenic si antianemic

Polenul=alimentul ideal

Polenul recoltat de albine, este considerat de cercetatori „singurul aliment perfect”, deorece contine toate elementele nutritive esentiale vietii: aminoacizi, glucide, lipide, vitamine, bioflavonoide, enzime, fosfolipide, microelemente. Este un produs cu valoare nutritiva foarte ridicata, cu efect imunostimulent, tonic , regenerant, revitalizant la copii, batrini, sportivi . Este utilizat cu succes intr-o serie de afectiuni de nutritie,  in stari de convalescenta, impotenta sexuala, hepatite, s.a. Pastura, este polenul recoltat de albine si depozitat in faguri, unde sub influenta unor procese enzimatice, specifice mediului din stup, este transformat intr-un produs biologic deosebit de valoros si cu o mare biodisponibilitate.

Propolisul, cel mai eficient imunostimulent natural

Propolisul  numit si „ clei de albine”, este recoltat de albinele lucratoare de pe muguri, flori si scoarta unor arburi sau arbusti. Are o compozitie chimica extrem de complexa (rasini, bioflavonoide, ceruri, balsamuri, microelemente) , care-i confera efecte terpeutice diverse, cum ar fi: antimicrobian, antimicotic, antivirotic, antitumoral, antiinflmator, cicatrizant, imunostimulent s.a.). Ceea ce face ca produsele care se obtin din propolis (tinctura, extractul, unguentul, tablete,s.a.), sa aibe aplicatii terapeutice diverse intr-o serie de boli dar si sa joace un rol preventiv deosebit prin stimularea imunitatii organismului uman.

Mierea, poate cel mai valoros produs apiterapeutic.

Mierea este un aliment-medicament, cu multiple utilizări în afecţiuni ale tubului digestiv (hepatite, insuficienţa hepatică), boli de nutriţie, afecţiuni cardiace (insuficienţa cardiacă), afecţiuni nervoase (insomnii), ş.a. Dar acest produs se foloseşte cu succes şi extern într-o serie de boli dermatologice şi în cosmetologie. Mierea are o compoziţie complexă, formată din zaharuri (81,3%), dintre care remarcăm glucoza (31,28%), zaharoza (5%), fructoza (38,19%), maltoza (83%), aminoacizi, vitamine (B1, B2, B6, C, P, ş.a.), minerale (calciu, magneziu, fier, cupru, zinc, ş.a.), enzime, hormoni, factori antibiotici. În alimentaţie şi terapeutică folosim o gamă largă de miere, cum ar fi:
- mierea de salcâm, cu efect antiseptic şi de calmare a tusei.
- mierea de tei, care are acţiune antiseptică şi se recomandă în bronşite dar se foloseşte cu bune rezultate în tratamentul insomniilor.
- mierea polifloră este bogată în uleiuri volatile şi microelemente, având un rol antiseptic şi sedativ.
- mierea de roiniţă, cu efect sedativ, calmant.
- mierea de mentă, cu efect antispastic şi carminativ.
- mierea de trifoi, cu efect diuretic şi expectorant.
- mierea de conifere, cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare şi diuretică.

Apiterapia

Apiterapia, foloseşte produsele apicole pentru prevenirea şi tratarea unor boli. Este o metodă terapeutică extrem de veche, legată de începuturile existenţei omului pe Pământ şi care este folosită cu succes şi în prezent. Există o tradiţie deosebit de valoroasă de utilizare a produselor  stupului în spaţiul carpato-dunărean, care merită să fie studiată şi folosită şi în zilele noastre. Cele mai utilizate produse apicole în terapeutică sunt mierea, propolisul, lăptişorul de matcă, polenul, pastura, apilarnil, venin de albine şi ceara.


Ce terapii complementare si alternative, putem folosi in preventia cancerului de san?

Printre metodele medicinii complementare si alternative, care se folosesc in zilele noastre, pentru prevenirea si tratamentul diverselor forme de cancer, printre care si cancerul de san, se remarca: apiterapia, aromaterapia, acupunctura, dietoterapia, fitoterapia, homeopatia, cromoterapia, biorezonanta, manual terapiile, meloterapia, psihoterapia, s.a.
Voi incerca sa prezint succint, aceste terapii blande, dar cu un remarcabil efect profilactic si tamaduitor.

duminică, 25 noiembrie 2012

Medias Blog Awards 2012

Importanta educatiei sanitare in societatea romaneasca este determinanta in prevenirea si diagnosticarea precoce a unor boli,  specifice civilizatiei moderne, cum sunt: bolile cardio-vasculare, diverse forme de cancer, diabetul, obezitatea, s.a.
Transmiterea unor date corecte din domeniul sanatatii, prin Internet si retelele de socializare, permite diseminarea informatiei la foarte multe persoane interesate intr-un mod de viata sanatos, cu efect profilactic, intr-o serie de maladii grave, caracteristice secolului nostru. INFORMATIA, SALVEAZA VIETI!
Din acest motiv, m-am hotarat sa particip la:
Medias Blog Awards 2012 , care este un concurs organizat de Feri Teglas Blog si  Dianthus Medias cu sprijinul Casa Gazelor Naturale, Originalo.ro, Sara Spa & Wellness Center, Contrast Publicitate, Blogal Initiative si Vitamina Marketing 

luni, 19 noiembrie 2012

Despre virtutiile terapeutice ale marului.

Fara doar si poate, marul este una dintre cele mai sanatoase si accesibile fructe dela noi. Creste din abundenta sub o mare varietate de soiuri, de diverse culori si arome. Un dicton larg raspandit in Europa, spune: " Un mar pe zi, doctorul niciodata", sau mai pe romaneste, "Un mar pe zi , alunga boala".
In compozitia marului, sau identificat: zaharuri usor asimilabile, elemente minerale esentiale pentru sanatate, printre care se remarca continutul ridicat de ioni de potasiu, vitamine de mare importanta pentru organism ( A, B, C, PP, s,a), pectine cu efect detoxifiant, s.a.
Merele favorizeaza digestia, prin cresterea secretiei salivare si gastrice si prin efectul direct al pectinelor pe care le contin, previn constipatia. Au un efect diuretic usor si prin aportul de ioni de potasiu, sunt foarte utili la bolnavii care sufera de afectiuni cardio-vasculare, fiind indicate in: hipertensiune arteriala, ateroscleroza, dislipidemii . Aceste fructe minunate, sunt folosite cu succes la persoanele care sufera de diabet, la care desigur se prefera soiurile mai sarace in glucide, precum si in curele de slabire, la cei care sunt obezi sau supraponderali .
Merele, consumate cu coaja, au un efect tonifiant asupra dintilor si gingiilor, fiind un factor de preventie al paradontozei.

miercuri, 14 noiembrie 2012

Wellness

Concepţia wellness pentru păstrarea stării de sănătate a organismului  uman.
Este nevoie de o schimbare radicală a modului de viaţă, încă din tinereţe, în jurul vârstei de 30-35 de ani, în primul rând pentru a proteja sănătatea oamenilor şi în acest domeniu diversele metode complementare şi alternative, pe care le asociez, conduc la o nouă abordare a unei vieţi mai sănătoase, care să ofere satisfacţii atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihic. Aceste metode neconvenţionale, contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea calităţii vieţii, lucru esenţial pentru cei în vârstă.
Modelul wellness, care îmbină în mod armonios, diversele metode de terapie complementară, cu o alimentaţie bogată în legume şi fructe, cu multă mişcare, meditaţie, ş.a., este şansa omenilor care doresc să trăiască mai mult, mai bine şi mai sănătos.

Viziune holistica asupra starii de sanatate si boala.

9.Abordarea stării de sănătate şi boală printr-o viziune holistică, care priveşte organismul uman ca un tot unitar, printr-un echilibru metastabil în care microcosmosul specific fiinţei vii se integrează în macrocosmos.

Asocierea diverselor metode de tratament

8.Evitarea aşa-zisului “vegetarianism terapeutic”, care nu exclude utilizarea medicamentelor alopatice, în situaţii de urgenţă, mai ales în boli acute. Există posibilitatea asocierii diverselor metode terapeutice tradiţionale şi moderne, pentru a asigura cel mai bun tratament posibil fiecărui bolnav în parte. În cazul unor infecţii grave, se va apela la antibiotice, iar fitoterapia sau homeopatia vor putea fi utilizate doar ca metode adjuvante. Într-un caz de apendicită acută, singura cale de rezolvare este cea chirurgicală şi nu vreo metodă complementară sau alternativă. Dar într-o simplă răceală, administrarea de antibiotice este necorespunzătoare, nu aduce nici un beneficiu terapeutic pentru pacienţi, care suferă de mai multe boli cronice, ci dimpotrivă duce la scăderea imunităţii şi creşterea rezistenţei faţă de antibiotice. În acest caz, folosirea plantelor medicinale, a uleiurilor volatile, a mierii de albine şi a unui regim dietetic corespunzător, vor asigura refacerea grabnică a pacienţilor, prin stimularea factorilor de autovindecare, care există în fiecare dintre noi.

Calitatea produselor naturale

7.Obţinerea unor produse terapeutice de foarte bună calitate, prin utilizarea unor valoroase materii prime şi a unor metode moderne de producţie şi control. Cheia succesului în domeniul medicamentelor naturale, rezidă într-o măsură foarte mare în calitatea certificată a materiilor prime, dar şi în prelucrarea lor prin respectarea celor mai înalte standarde din domeniul industriei farmaceutice, acesta însemnând respectarea regulilor de bună practică în producţia şi controlul acestor produse.

Etnoiatrie

6.Utilizarea tradiţiilor de medicină populară (etnoiatrie) în terapeutica actuală.
Medicina populară este o importantă sursă de inspiraţie pentru cercetările moderne din domeniul terapiilor complementare şi alternative. Pornind de la informaţii din etnoiatrie, putem astăzi ajunge la medicamente naturale cu o mare eficacitate terapeutică şi cu o bună biodisponibilitate, prin folosirea mijloacelor moderne de cercetare - dezvoltare din domeniu.

Sinergism

5.Sinergismul de potenţare ale diverselor metode complementare şi alternative folosite pentru prevenirea şi tratamentul diverselor boli.
Este cheia modelului terapeutic de prevenţie în cancerul de sân, care se bazează pe potenţarea efectului vindecător în cazul asocierii diverselor metode complementare şi alternative. Acest efect sinergic este foarte important şi benefic pentru pacienţi, care astfel îşi vor recăpăta mai repede starea de sănătate sau ceea ce este şi mai important, datorită unei prevenţii eficiente, aceste persoane vor fi ferite de diverse maladii.

Produse ecologice

4.Folosirea produselor ecologice, plante medicinale şi aromatice, diverse legume şi fructe, condimente, cultivate ecologic, fără îngrăşăminte sintetice, pesticide, ierbicide, cu o valoare biologică ridicată şi care contribuie astfel la menţinerea stării de sănătate.

Balneoterapia

3.Utilizarea mijloacelor naturale în prevenirea şi tratamentul diverselor afecţiuni.
Sursele balneare existente în România, sunt extrem de numeroase, de mare valoare terapeutică, dar insuficient valorificate. Staţiunile balneare de mare renume, ca: Băile Herculane, Felix, Mangalia, Călimăneşti, Sovata, Bazna, Ocna Sibiului, Borsec, Tuşnad, şi multe altele, oferă excelente condiţii de refacere pentru persoanele de vârste diferite. Cura helio-marină, este eficientă în tratarea unor boli greu curabile, cum sunt: astmul bronşic, psoriazisul, s.a., dar are un efect remarcabil în stimularea imunităţii persoanelor, care apelează la acest mijloc natural de tratament.

Profilaxia

2.Prevenţia (profilaxia) bolilor. Se ştie de mult că este mult mai uşor de prevenit o boală, decât de tratat. Deasemenea şi costurile sunt mult mai reduse în caz dacă se apelează la o profilaxie bazată pe tratamente naturale de mare eficacitate. Una din marile lipsuri ale medicamentelor sintetice, este că ele tratează o boală deja instalată, dar nu previn declanşarea ei. Fitoterapia, aromaterapia,  homeopatia, acupunctura, apiterapia, s.a., au această calitate deosebită de a creşte capacitatea de autoapărare a organismului, care astfel poate lupta în mod eficient împotriva diverselor boli.

Care sunt elementele cheie ale modelului terapeutic de preventie in cancerul de san?

1.Stimularea proceselor de autovindecare, specifice fiecărui organism uman, la orice vârstă si care are capacitatea de a lupta cu bolile, mai ales dacă este susţinut prin metode de tratament blânde, fără efect secundar şi care echilibrează din punct de vedere bioenergetic sistemul dereglat.

Cum prevenim cancerul de san, prin terapii taditionale?

Modelul terapeutic de prevenţie în cancerul de sân, are la bază cei 30 de ani pe care i-am consacrat studiului, cercetării şi practicii din domeniul diverselor metode ale medicinii complementare şi aromatice. Am abordat în special domenii de mare importanţă, ca: fitoterapia, aromaterapia, apiterapia, homeopatia şi dietoterapia, care mi-au permis dezvoltarea unui model de terapie naturistă proprie şi o viziune specifică asupra stării de sănătate şi boală. Datorită colaborării îndelungate cu medici cu mare experienţă în domeniul metodelor complementare şi alternative, am putut extinde metodele prezentate anterior şi cu alte terapii, cum ar fi: biorezonanţa, acupunctura, reflexoterapia, bowtech, balneoterapia, ş.a. Şi în domeniul terapiilor complementare şi alternative, o bună colaborare între medic şi farmacist, este necesară în vederea asigurării unui tratament optim pacienţilor, care apelează la aceste metode.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Care sunt avantajele si dezavantajele mamografiei?

Mamografia este recomandată femeilor peste 40 de ani, însă sunt cazuri în care doctorul poate indica această examinare mai devreme, pe baza unor factori de risc ai femeii. Mamografia prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
Avantaje:
-  evidenţiază modificări mici la nivelul sânului (cu dimensiuni de 5 mm) care nu pot fi depistate prin palpare.
-  depistează  95% din cazurile de cancer de sân în stadiu precoce.
-  permite instituirea unui tratament precoce  şi eficace al cancerului. 
Dezavantaje:
-  nu este o metodă de depistare 100% sigură, prin urmare există cazuri în care rezultatele suspecte se dovedesc a nu fi cancer în urma unei biopsii.
-  unele tumori nu pot fi detectate cu ajutorul  mamografiei.
-  pacienta resimte un anumit disconfort sau durere în timpul examinării.

Cum se face o mamografie?

Mamografia este o radiografie a sânului, care permite vizualizarea glandei mamare şi a eventualelor leziuni. Este în momentul de faţă cea mai bună metodă de  depistare a cancerului chiar şi în lipsa simptomelor palpabile, precum şi o bună metodă de diagnostic în cazul depistării unei formaţiuni în urma autoexaminării. Femeile care vor face o mamografie nu vor folosi deodorante cu o zi înaintea efectuării ei, deoarece acestea pot interfera cu razele X, apărând pe film ca spoturi de calciu sau microcalcifieri.
De obicei se fac 2 expuneri pentru fiecare sân, din unghiuri diferite. Doza de radiaţii la care sunt supuşi sânii nu poate fi considerată un factor determinant pentru cancerul de sân, iar beneficiul mamografiei depăşeşte cu mult riscul minim al examinării. În cazul cancerului de sân, pe mamografie se poate observa o opacitate densă, cu contur neregulat, în mijlocul căreia pot exista depozite caracteristice de calciu.
Perioada cea mai potrivită pentru a face o mamografie, înainte de menopauză, este   după a 10-a zi de la începutul ciclului menstrual, perioadă în care sânii sunt supli, mai puţin congestionaţi  şi pot fi examinaţi mai uşor. 

Ecografia sanilor

Ecografia este o metodă de diagnosticare ce utilizează ultrasunetele şi este complementară mamografiei. Permite atât diferenţierea dintre o masă solidă şi un chist, cât şi vizualizarea leziunilor atunci când sânii sunt denşi. Este o metodă nedureroasă  şi este recomandată femeilor sub 35 de ani, ai căror sâni sunt prea denşi pentru a furniza o imagine clară în urma mamografiei.

Cum se face autoexaminarea sanilor?

Autoexaminarea sânilor cuprinde două etape:
-  observarea sânilor în faţa oglinzii.
-  palparea sânilor şi a ganglionilor.

  1. Observarea
     Se examinează atent volumul şi forma sânilor, din faţă şi din profil, respectând următorii paşi:
1. Vă aşezaţi în faţa unei oglinzi cu mâinile relaxate pe lângă corp şi vă priviţi cu atenţie ambii sâni, pentru a observa o schimbare în mărime, modificarea culorii pielii, umflătură sau retracţia pielii, plisarea pielii făcând să arate ca o coajă de portocală.
2. Ridicaţi braţele deasupra capului şi analizaţi-vă sânii şi din poziţia aceasta. Examinaţi ţesuturile cuprinse între claviculă şi axilă. 
3. Puneţi mâinile pe şolduri şi apăsaţi, întărind astfel musculatura pectorală. Priviţi cu atenţie dacă apare vreo modificare de formă la nivelul sânilor.

      B.   Palparea

Se poate efectua în două moduri: în poziţie culcată sau la duş. Se folosesc pentru palpare buricele celor 3 degete mijlocii (nu vârfurile degetelor) ale mâinii opuse sânului.  

Ce se poate observa prin autoexaminarea lunara a sanilor?

Autoexaminarea lunară a sânilor îşi propune să depisteze apariţia sau accentuarea unei anomalii (prin raportarea la examinarea anterioară), la nivelul:
-  conturului sânilor - căutarea unei modificări de volum sau formă. 
- suprafeţei sânilor - căutarea unei scobituri, unei modificări de culoare sau a unei induraţii (îngroşări) a pielii.
-  masei  sânilor - depistarea unui nodul.
- mameloanelor - observarea crustelor, a unei adâncituri, unei induraţii, unui nodul, secreţii de lichid clar sau sangvinolent sau a unei asimetrii de poziţie.
- ganglionilor - căutarea nodulilor duri deasupra şi subclavicular, dar şi la nivelul axilei.


Autoexaminarea sanilor

Autoexaminarea  sânilor face parte din îngrijirea sănătăţii fiecărei femei, aceasta devenind astfel familiară cu felul în care aceştia arată în mod normal, în diferite momente ale lunii. Este cel mai practic mod de a descoperi orice nodul sau modificare a sânilor. În perioada de creştere precum şi ulterior în timpul ciclului, sânii sunt adesea umflaţi  şi prezintă noduli, astfel că cea mai bună perioadă pentru autoexaminare este la o zi sau două după terminarea ciclului. În această perioadă sânii au un aspect normal (normalul diferă de la persoană la persoană). După menopauză, se poate stabili o dată fixă pentru autoexaminarea sânilor, de exemplu prima zi a lunii calendaristice

Atentie!!! Cancerul de san nu este dureros.

Cancerul de sân nu este dureros, deci nu trebuie aşteptată apariţia unei dureri pentru a consulta medicul. De fapt, multe femei sănătoase descoperă că sânii lor sunt plini de noduli înaintea unui ciclu  şi că unele tipuri de excrescenţe mamare benigne( necanceroase) sunt dureroase. 

marți, 6 noiembrie 2012

Simptomele cancerului mamar


La 90% dintre femei, cancerul de sân este observat mai întâi ca o excrescenţă (ţesut cu aspect de tumoră ce iese din planul normal al sânului).  Nouă din zece excrescenţe mamare sunt benigne, multe dintre acestea fiind chisturi.
Totuşi, există şi alte semne ce necesită atenţie cum ar fi modificări ale dimensiunii, formei sau aspectului sânilor (creşterea unui sân comparativ cu celălalt, încreţituri, ondulaţii, retracţii cutanate), precum şi a lejerităţii de mişcare a unui sân în comparaţie  Simptomele cancerului mamar sunt:
-    la 90% dintre femei, cancerul de sân este observat mai întâi ca o excrescenţă (ţesut cu aspect de tumoră ce iese din planul normal al sânului).  Nouă din zece excrescenţe mamare sunt benigne, multe dintre acestea fiind chisturi.
Totuşi, există şi alte semne ce necesită atenţie:
-          modificări ale dimensiunii, formei sau aspectului sânilor (creşterea unui sân comparativ cu celălalt, încreţituri, ondulaţii, retracţii cutanate), precum şi a lejerităţii de mişcare a unui sân în comparaţie cu celalalt; este posibilă dezvoltarea unei hipersensibilităţi la acest nivel. 
-           mărirea nodulilor limfatici de la periferia sânului sau axilă, precum şi apariţia de noduli noi la aceste nivele, care persistă după menstruaţie. 
-          dureri asociate nodulilor, care persistă  şi incomodează stilul de viaţă sau somnul pacientei.
-          durere unilaterală ce persistă la nivelul sânului la femeile care au trecut de menopauză.
-          abces sau inflamaţie a sânului (tradusă prin roşeaţă  şi durere) ce rezistă la o primă serie de antibiotice.
-          chist recidivant (tumoră benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conţinut lichid sau semilichid).
-          modificări ale mamelonului - frecvente la femeile peste 50 de ani - retracţia sau distorsiunea mamelonului, excrescenţă sau îngroşare,
-          iritaţie extinsă şi pe zonele înconjurătoare, eczeme ale mamelonului (însoţite de mâncărimi intense); la femeile sub 50 de ani se întâlneşte supuraţia cu sânge (formarea  şi eliminarea de puroi sangvinolent).
-          transpiraţie abundentă la nivelul axilei.
-          vascularizaţia pronunţată la nivelul sânului.
-          orice este palpabil sau vizibil doar la un sân.