duminică, 19 decembrie 2010

doctornatura: Apiterapia

doctornatura: Apiterapia: "Apiterapia, inseamna utilizarea produselor apicole pentru prevenirea si tratarea unor boli. Este o metoda terapeutica extrem de veche, legat..."

doctornatura: Dietoterapia

doctornatura: Dietoterapia: "Dietoterapia foloseste pentru prevenirea si tratarea unor afectiuni, diverse regimuri alimentare. Metoda a fost utiliza..."

doctornatura: Homeopatia

doctornatura: Homeopatia: "Homeopatia utilizeaza doze infinitezimale din tincturile mama obtinute din diverse plante medicinale, produse de natura animala sau minerala..."

doctornatura: Fitoterapia

doctornatura: Fitoterapia: "Fitoterapia inseamna utilizarea plantelor medicinale si a produselor obtinute din ele, pentru prevenirea si tratamentul diverselor afectiuni..."

doctornatura: Rolul medicinii complementare si alternative in te...

doctornatura: Rolul medicinii complementare si alternative in te...: "Medicina complementara, pe care unii o denumesc: alternativa, naturista, holistica, integrativa, s.a., isi are originea in etnoiatria (medic..."

doctornatura: Modelul terapeutic "Rosenberg"

doctornatura: Modelul terapeutic "Rosenberg": "Are la baza cei 30 de ani pe care i-am consacrat studiului , cercetarii si practicii din domeniul diverselor metode ale medicinii complement..."

joi, 16 decembrie 2010

Aromaterapia

Aromaterapia, este utilizarea în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni, a uleiurilor volatile, obţinute din plante aromatice. Şcoala francezǎ face o diferenţiere între fitoterapie şi aromaterapie, ceea ce se justificǎ prin abundenţa de uleiuri volatile din zona mediteraneeanǎ. Uleiurile volatile se obţin din plante aromatice, ca: menta (Mentha piperita), cimbrul (Thymus vulgaris), oregan (Oreganum vulgare), pin (Pinum sylvestris), brad (Abies alba), mǎrar (Anethum graveolens), busuioc (Ocimum basilicum), trandafir (Rosa damascena), lǎmâi, portocal, santal (Santalum sp.), ylang-ylang, ulei de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia), ş.a.. Aceste uleiuri volatile se obţin din plante aromatice prin: presare (ulei din pericarp, de lǎmâi si portocal), distilare cu vapori de apǎ, extracţie cu solvenţi organici, extracte cu bioxid de carbon lichid, ş.a. Uleiurile volatile au diverse aplicaţii în terapeuticǎ şi în cosmeticǎ, ceea ce le face sǎ fie extrem de cǎutate din antichitate şi pânǎ în zilele noastre. Paracelsus, marele medic şi alchimist al Evului Mediu, le-a denumit “quinta essentia” şi le-a folosit deseori în tratamentele sale. Au efecte terapeutice extrem de variate, cum ar fi: antibacterian (uleiul volatil de cimbru), antimicotic (uleiul volatil de lavandǎ), emolient (uleiul volatil de trandafir), antiemetic (uleiul volatil de mentǎ), antireumatic (uleiul volatil de brad), decongestionant asupra mucoaselor nazale (uleiul volatil de pin), ş.a.
Uleiurile volatile se folosesc rareori singure (uleiul de lavandǎ în arsuri), cel mai adesea diluate în uleiuri grase (ulei de mǎsline, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, ulei de piersici, s.a), sau incluse în baze de unguent sau creme.

vineri, 10 decembrie 2010

doctornatura: Fitoterapia

doctornatura: Fitoterapia: "Fitoterapia inseamna utilizarea plantelor medicinale si a produselor obtinute din ele, pentru prevenirea si tratamentul diverselor afectiuni..."

Fitoterapia

Fitoterapia inseamna utilizarea plantelor medicinale si a produselor obtinute din ele, pentru prevenirea si tratamentul diverselor afectiuni. Folosirea plantelor medicinale in vindecarea bolilor este o metoda ancestrala, legata de inceputurile existentei speciei umane pe Pamant, cand omul primitiv observa animalele care alegeau diferite plante pentru alinarea unor suferinte. Plantele medicinale au fost folosite de catre vechii indieni, chinezi, egipteni, greci, romani, evrei, arabi, s.a., si au reprezentat timp de milenii baza terapeutica pentru obtinerea de medicamente. In zilele noastre circa 1/3 din medicamentele alopatice, isi au originea din plante medicinale, dar ele se obtin prin sinteza sau biosinteza, pentru a optimiza din punct de vedere technologic si economic extractia principiilor active. Cele mai cunoscute plante medicinale sunt: arnica, musetelul, coada soricelului, sunatoarea, rostopasca, paducelul, afinul, coacazul negru, anghinarea, armurariul, valeriana, galbenelele, melisa, isopul, sapunariţa, lemnul dulce, urzica, macesul, papadia, patlagina, brusturele, salcia, stejarul, salvia, stevia, murul, ceaiul verde chinezesc si multe alte plante indigene şi exotice.
          Plantele se pot recolta din flora spontana in arealuri geografice bine protejate din punct de vedere ecologic si unde se are grija pentru a se evita disparitia unor specii. Flora spontana din Romania este extrem de bogata in specii si exista multe zone ecologic pure, de unde se pot recolta in  conditii bune plante medicinale cu efecte benefice pentru prevenirea si vindecarea unor boli.
          Pentru a preveni disparitia unor specii de plante medicinale din flora spontana, ele sunt cultivate pe suprafete mari si in conditii agrotehnice bine controlate. Cele mai valoroase plante utilizate pentru scopuri terapeutice, sunt cele cultivate ecologic, fara pesticide, ierbicide sau  îngrasaminte chimice. Aceste substante chimice nu au ce cauta intr-un produs fitoterapeutic de calitate, destinat unor copii mici , unor batrani sau unor bolnavi cronici.
          Din plantele medicinale recoltate din flora spontana sau cultivate, uscate natural sau artificial, se obtin diverse forme farmaceutice pentru uz intern sau extern, cum ar fi: ceaiurile simple sau compuse, tincturi, extracte (fluide, moi sau uscate), ape aromatice, siropuri, pulberi, comprimate, capsule, unguente, creme, geluri, s.a. Astfel principiile active din plantele medicinale sunt înglobate in forme farmaceutice biodisponibile, de mare eficacitate terapeutica si care le confera stabilitate fizico-chimica si microbiologica.
          Plantele medicinale au diverse efecte terapeutice, ca: antibacterian, antimicotic, antiinflamator, antiemetic, coleretic, colagog, hepatoprotector, diuretic, sedativ, laxativ, cicatrizant, emolient, vitaminizant şi multe altele, care acopera o paleta larga de boli şi simptome specifice omului.
          Produsele fioterapeutice obţinute din plante medicinale se pot folosi cu succes intr-o serie de afectiuni, ca: boli ale aparatului cardio-vascular (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica ), boli ale aparatului gastro-intestinal (ulcer gastric şi duodenal, colite, enterite, diaree de diverse etiologii), boli hepato-biliare (hepatite, insuficienţa hepatica, colecistite), boli ale aparatului urinar, boli ale aparatului locomotor, boli metabolice (obezitatea, diabetul), boli ale pielii si fanerelor (eczeme, dermatite, acnee, hiperseboree, rani greu vindecabile, ulcere varicoase, alopecie, micoze), boli ale aparatului genital (infectii cu candida,  vaginite, eroziuni ale colului uterin, s.a.)

Homeopatia

Homeopatia utilizeaza doze infinitezimale din tincturile mama obtinute din diverse plante medicinale, produse de natura animala sau minerala. Metoda a fost dezvoltata de medicul german Samuel Hahnemann, care în tinerete a lucrat timp de doi ani, ca medic personal şi bibliotecar al baronului  Samuel von Bruckenthal ,la Sibiu. Dupa intoarcerea la Dresda, Hahnemann a scris Organon, carte de baza a homeopatiei, în care se pare ca a fost influentat de etnoiatria din Transilvania. Dar  homeopatia a fost cunoscuta inca din antichitate, de renumita medicina greaca, dominata de celebrul medic  Hipocrates . Numele homeopatiei vine din grecescul homoio=asemanator si pathos=suferinta.
          In opoziţie cu alopatia, homeopatia recurge la dilutii inalte sau foarte inalte la prepararea diverselor remedii, lipsite de reactii adverse, atat de specifice din pacate, medicamentelor sintetice. Cu ajutorul homeopatiei se pot obtine rezultate terapeutice bune intr-o serie de afectiuni în care alopatia nu a dat rezultate si aici as remarca în primul rand afectiunile psiho-somatice si bolile alergice, extrem de raspandite in lumea de azi. Homeopatia se bazeaza pe o serie de legi, cum ar fi: legea similtitudinii (similia similibus curentur, care în medicina populara  se poate traduce „cui pe cui  se scoate”) şi legea potentarii remediilor.
          Remediile homeopatice se prepara din plante medicinale proaspete, care dupa maruntire se extrag cu un amestec de apa distilata si alcool etilic, în vederea obtinerii de tincturi mama. Acestea se supun ulterior diluarii si potentarii, prin metoda clasica descrisa de Hahnemann sau prin metoda moderna a biorezonantei. Astfel se prepara diverse forme farmaceutice potentate, cum ar fi: solutii, granule, tablete, unguente, creme, s.a., care sunt prescrise de medicul homeopat si preparate de farmacistul specializat în homeopatie. In acest caz este vorba despre o terapie homeopatica personalizata, care se utilizeaza cu succes intr-o serie de afectiuni ale: sistemului nervos, pielii, aparatului digestiv, aparatului respirator, aparatului urinar, aparatului genital (feminin si masculin), aparatului locomotor, aparatului circulator, s.a. Foarte importante sunt rezultatele care se pot obtine cu ajutorul homeopatiei intr-o serie de manifestari psihice, cum ar fi: frica, fobiile, depresia, tulburarile de somn, iritabilitatea, stressul, s.a.

Dietoterapia

Dietoterapia foloseste pentru prevenirea si tratarea unor afectiuni, diverse  regimuri alimentare. Metoda a fost utilizata cu succes de-a lungul mileniilor, fiind cunoscuta de  medicina indiana, ayurveda, veche de peste 5000 de ani. Dietoterapia are un efect profilactic remarcabil, care permite utilizarea sa in prevenirea unor boli specifice civilizatiei zilelor noastre, cum ar fi: bolile cardio-vasculare, diabetul, obezitatea, s.a. Aceste boli sunt adevarate flageluri ale mileniului III, care pot sa fie combatute cu greu de medicina alopatica, dar in care regimul alimentar adecvat poate sa faca minuni.
O alimentatie sanatoasa se bazeaza pe urmatoarele percepte:
1. Consum zilnic de legume si fructe proaspete.
2. Reducerea consumului de carne rosie (porc, vita) si inlocuirea cu carne alba (pui, peste, curcan).
3. Reducerea la minim a grasimilor saturate de natura animala (slanina, untura).
4. Folosirea grasimilor de natura vegetala (ulei de maslin, ulei de floarea soarelui, ulei de germeni de porumb, s.a.)
5. Reducerea consumului de sare de bucatarie si inlocuirea ei cu sare de mare.
6. Folosirea fainii integrale bogate in vitamine din grupul B şi microceluloza (tarate), in locul fainii albe, pentru obtinerea produselor de panificatie.
7. Consumul  a minim 2 litri de lichide pe zi (apa minerala, supe, ceaiuri medicinale) si evitarea bauturilor carbogazoase artificiale indulcite cu zahar.
8. Folosirea a 100-200 ml de vin rosu de foarte buna calitate pe zi; acest produs este bogat in resveratrol, care este unul din cei mai puternici antioxidanti naturali.
9. Evitarea margarinei, care este un produs artificial şi inlocuirea ei cu cantitati mici de unt.
10. Evitarea mancarurilor si bauturilor bogate în conservanţi (E-uri).
11. Inlocuirea zaharului cu miere de albine.
          Asocierea unei alimentatii sanatoase cu multa miscare (inot, gimnastica, fitness, aerobic), permite schimbarea modului de viaţa in spiritul wellness, ceea ce asigura restabilirea echilibrului dintre corp, minte si spirit.
          In dietoterapie rol determinant au suplimentele alimentare, care contin vitamine, minerale şi microelemente, substante biologic active (enzime, bioflavonoide, taninuri, microceluloza, s.a.) în doze necesare consumului zilnic şi intr-o forma biodisponibila (pulberi, tablete, capsule).

Apiterapia

Apiterapia, inseamna utilizarea produselor apicole pentru prevenirea si tratarea unor boli. Este o metoda terapeutica extrem de veche, legata de inceputurile existentei omului pe Pamant si care este folosita cu succes si in prezent. Exista o traditie deosebit de valoroasa de utilizare a produselor  stupului în spatiul carpato-dunarean, care merita sa fie studiata si folosita in zilele noastre. Cele mai utilizate produse apicole in terapeutica sunt: mierea, propolisul, laptisorul de matca, polenul, veninul de albine si ceara.
          Mierea este un aliment-medicament, cu multiple utilizari in afectiuni ale tubului digestiv (hepatite, insuficienta hepatica), boli de nutritie, afectiuni cardiace (insuficienta cardiaca), afectiuni nervoase (insomnii), s.a. Dar acest produs se foloseste cu succes si extern intr-o serie de boli dermatologice si in cosmetologie.
          Propolisul are o compozitie chimica extrem de complexa (bioflavonoide, microelemente), care ii confera efecte terpeutice diverse, cum ar fi: antimicrobian, antimicotic, antivirotic, antitumoral, antiinflmator, cicatrizant, s.a.), ceea ce face ca produsele care se obtin din propolis (tinctura, extractul, unguentele, tabletele, ş.a.), sa aibe aplicatii terapeutice diverse intr-o serie de boli dar si sa joace un rol preventiv deosebit prin stimularea imunitatii organismului uman.
            Laptisorul de matca şi polenul recoltat de albine, sunt produse cu valoare nutritiva foarte ridicata, ceea ce le face utile intr-o serie de afectiuni de nutritie, stare de convalescenta, impotenta sexuala, s.a.
            Veninul de albine s-a folosit pentru tratamentul diverselor forme de reumatism, dar din cauza potentialului alergizant ridicat al acestui produs, in ultima vreme este mai rar utilizat în terapeutica.
            Ceara de albine a fost folosita timp de secole pentru prepararea unor produse cosmetice si isi gaseste si in mileniul III aplicabilitatea in acest sector.
              Produsele apicole se pot asocia cu succes intre ele (de ex. mierea cu propolis şi laptisor de matca), iar apiterapia se poate potenta si prin asociere cu alte metode complementare, cum ar fi: fitoterapia, aromaterapia, dietoterapia, s.a.

Rolul medicinii complementare si alternative in terapeutica actuala

Medicina complementara, pe care unii o denumesc: alternativa, naturista, holistica, integrativa, s.a., isi are originea in etnoiatria (medicina populara)  diverselor popoare. Americanii au dat denumirea de medicina complementara si alternativa (complementary and alternative medicine – C.A.M.), denumirea care a prins si in Europa, in ultimii ani. Metodele traditionale, traiesc in ultimele decenii, o adevarata renastere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Aceste metode vin sa completeze arsenalul terapeutic modern cu noi valente si posibilitati, care alaturi de medicina alopatica, bazata pe medicamentele de sinteza, intregeste medicina zilelor noastre.
          Metodele complementare, “au trecut proba aspra a timpului”, cum spunea renumitul medic si publicist Arcadie Percek. Multe din metodele complementare, au o existenta multimilenara si aici amintim: ayurveda, stravechea medicina indiana, care are peste 5000 de ani de existenta sau acupunctura, originara din China, veche de peste 3500 de ani, sau fitoterapia si apiterapia, care sunt legate de inceputurile existentei umane pe Terra. In mileniul III, asistam la o reevaluare a metodelor terapeutice traditionale, care sau adaptat cerintelor stiintifice specifice zilelor noastre si au fost acceptate de lumea medicala.
Care sunt metodele naturiste cele mai cunoscute?
Metodele naturiste cele mai cunoscute sunt:
-fitoterapia,
-aromaterapia,
-apiterapia,
-homeopatia,
-dietoterapia,
-acupunctura,
-ayurveda,
-balneoterapia,
-manual terapia,
-helioterapia,
-meloterapia,
-psihoterapia,
-s.a.
          Reprezinta metodele naturiste o moda in terapeutica actuala? La aceasta intrebare, raspunsul meu este un nu categoric, pe care in continuare voi incerca sa-l argumentez. Potrivit unei evaluari a OMS, cea mai folosita metoda terapeutica la nivel mondial este medicina traditionala chineza, fiindca sunt circa un miliard si jumatate de chinezi. Pe locul doi se situeaza homeopatia, pe locul trei fitoterapia si abia pe locul patru la nivel mondial, vine alopatia. Nimeni nu contesta rolul jucat de medicamentele sintetice in tratamentul unor boli considerate incurabile, pana la aparitia lor in terapeutica, cu circa 150 de ani in urma, ceea ce inseamna foarte putin timp in evolutia speciei umane. Dar, medicamentele sintetice au si aspecte negative, si anume:
-produc deseori reactii adverse (numai in SUA mor anual circa 100.000 de oameni din cauza reactiilor adverse provocate de medicamentele sintetice).
-se adreseaza in special tratamentului diverselor boli si mai putin preventiei (profilaxiei) acestora.
-sunt scumpe, ingreunand bugetele destinate sanatatii si prin aceasta devin greu accesibile in tarile sarace sau in curs de dezvoltare.
-au limite intr-o serie de afectiuni greu curabile (cancer, SIDA, malarie, )
           Care este avantajul metodelor complementare fata de alopatie?
-au un rol important in prevenirea diverselor boli, deci au un efect profilactic remarcabil.
-nu produc, sau produc rar reactii adverse.
-se pot administra unor categorii speciale de bolnavi (sugari, gravide, lauze, batrini), la care medicamentele sintetice sunt contraindicate.
-sunt mai ieftine decat medicamentele sintetice, ceea ce le face mai accesibile pentru pacienti.
-se pot administra timp indelungat bolanvilor cronici cu: hipertensiune, diabet, reumatism, s.a., fara sa produca dependenta; acest fapt este extrem de important intr-o lume care imbatrineste din ce in ce mai mult.
            Centrul de Medicina Complementara si Alternativa, isi propune sa sprijine pacientii in vederea alegerii unor tratamente corespunzatoare, fara efecte secundare si la costuri acceptabile.

Modelul terapeutic "Rosenberg"

Are la baza cei 30 de ani pe care i-am consacrat studiului , cercetarii si practicii din domeniul diverselor metode ale medicinii complementare. Am abordat in special domenii de mare importanta, ca: fitoterapia, aromaterapia, apiterapia, homeopatia si dietoterapia, care mi-au permis dezvoltarea unui model de terapie naturista proprie si o viziune specifica asupra starii de sanatate si boala.
Elementele cheie ale acestui model terapeutic sunt:
1.     Preventia (profilaxia) bolilor.
2.     Utilizarea mijloacelor naturale in prevenirea si tratamentul diverselor afectiuni.
3.     Folosirea produselor ecologice (plante medicinale si aromatice, produse apicole, legume si fructe, condimente) pentru vindecare.
4.     Sinergismul de potentare al diverselor metode complementare si alternative folosite pentru prevenirea si tratamentul diverselor boli.
5.     Utilizarea traditiilor de medicina populara (etnoiatrie) in terapeutica actuala.
6.     Obtinerea unor produse terapeutice de foarte buna calitate, prin utilizarea unor valoroase materii prime locale si a unor metode moderne de productie si control .
7.     Evitarea asa- zisului “vegetarianism terapeutic”, care nu exclude utilizarea medicamentelor alopatice, chiar si in situatii de urgenta.
8.     Abordarea starii de sanatate si boala printr-o viziune holistica, care priveste organismul uman ca un tot unitar, printr-un echilibru metastabil in care microcosmosul specific fiintei vii se integreaza in macrocosmos.
9.     Schimbarea modului de viata in prevenirea si tratamentul diverselor maladii.
10. Conceptia wellness pentru pastrarea starii de sanatate a organismului uman.
Cuvintele cheie ale modelului terapeutic Rosenberg, sunt:
natural-ecologic-traditional-de calitate-preventiv-sinergic-holistic-mod de viata-wellness.
Acest model terapeutic original permite persoanelor care vor sa previna aparitia unor boli sau tratamentul acestora, in cazul in carea acestea sunt deja instalate, prin schimbarea modului de viata, dezvoltarea unei conceptii sanatoase de a trai intr-o lume in care bolile civilizatiei (bolile cardio-vasculare, diabetul, obezitatea, cancerul, gripa aviara, gripa porcina, hepatitele, s.a.), precum si viciile (fumatul, alcoolul, drogurile) produc milioane de victime.