joi, 16 decembrie 2010

Aromaterapia

Aromaterapia, este utilizarea în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni, a uleiurilor volatile, obţinute din plante aromatice. Şcoala francezǎ face o diferenţiere între fitoterapie şi aromaterapie, ceea ce se justificǎ prin abundenţa de uleiuri volatile din zona mediteraneeanǎ. Uleiurile volatile se obţin din plante aromatice, ca: menta (Mentha piperita), cimbrul (Thymus vulgaris), oregan (Oreganum vulgare), pin (Pinum sylvestris), brad (Abies alba), mǎrar (Anethum graveolens), busuioc (Ocimum basilicum), trandafir (Rosa damascena), lǎmâi, portocal, santal (Santalum sp.), ylang-ylang, ulei de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia), ş.a.. Aceste uleiuri volatile se obţin din plante aromatice prin: presare (ulei din pericarp, de lǎmâi si portocal), distilare cu vapori de apǎ, extracţie cu solvenţi organici, extracte cu bioxid de carbon lichid, ş.a. Uleiurile volatile au diverse aplicaţii în terapeuticǎ şi în cosmeticǎ, ceea ce le face sǎ fie extrem de cǎutate din antichitate şi pânǎ în zilele noastre. Paracelsus, marele medic şi alchimist al Evului Mediu, le-a denumit “quinta essentia” şi le-a folosit deseori în tratamentele sale. Au efecte terapeutice extrem de variate, cum ar fi: antibacterian (uleiul volatil de cimbru), antimicotic (uleiul volatil de lavandǎ), emolient (uleiul volatil de trandafir), antiemetic (uleiul volatil de mentǎ), antireumatic (uleiul volatil de brad), decongestionant asupra mucoaselor nazale (uleiul volatil de pin), ş.a.
Uleiurile volatile se folosesc rareori singure (uleiul de lavandǎ în arsuri), cel mai adesea diluate în uleiuri grase (ulei de mǎsline, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, ulei de piersici, s.a), sau incluse în baze de unguent sau creme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu